Odată ce este creat un loc de odihnă și intremare, dintr-un spirit strămoșesc autentic bine orânduit, se cade să fie și respectat.

Stil autentic: Pentru conservarea spiritului sadovenian moldovenesc, în anul 1967, când hanul a trecut în proprietatea statului, iar autoritățile decid reconstrucția lui după planurile inițiale, noua construcție a primit aceeași destinație de han. Respectă linia tradițională și arhitectura specifică secolului al XVIII-lea.

S-ar cădea să ne aducem cumva în vedere măcar o parte din ceea ce se prețuia cândva la nivel social, formându-se locații benefice celor care porneau la drum lung și astfel își regenerau forțele izvorâte din profunzime sufletească. Odată ce trecătorii poposeau cu toții într-un loc amenajat cu mult bun-gust și foarte bine pregătit pentru nevoile de la drumul mare, putem admira faptul că oaspeții se bucurau laolaltă unii de alții, oferindu-și încurajări și povețe bune de luat aminte. Ne putem dezvălui mai bine aceste aspecte chiar din atmosfera grăitoare descrisă în poveștile lui Sadoveanu, care fac din Hanu Ancuței un popas potrivit pentru odihnă și relaxare. Clădirea din ziduri groase de piatră avea o fațadă simplă, cu o arhitectură de pilaștri și o arcadă dublă la intrare. În volumul de povestiri Hanu Ancuței” marele scriitor român Mihail Sadoveanu descrie hanul ca pe o cetate „în care puteau oploși oameni. vite și căruțe și nici habar n-aveau dinspre partea hoților…”. Ridica în anul 1718, vechiul han aduna în incinta sa trecătorii negustori care se opreau să se odihnească în acest minunat loc, așezat la intersecția drumurilor ce duceau spre Roman, Neamț, Suceava sau spre Iași.

Ar fi de semnalat faptul, că și în prezent, dupa ce au trecut 300 de ani, oamenii mai au acces la atmosfera pitorească cu ospătari îmbrăcați în veșminte populare și cu lăutari ce întrețin buna dispoziție specifică zonei. Prin restaurările realizate în anul 1999 și până astăzi, hanul a căpătat o înfățișare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziții de costuume populare specifice zonei, scene din obiceiurile specifice satului românesc, turiștii fiind întâmpinați cu pâine și sare, ca în timpurile străvechi.

Legătura strânsă strămoșească…

Spațiul de servire rustic, bine aprovizionat, oferă, alături de vinuri din cele mai renumite podgorii, și o bogată gamă de produse culinare cu pronunțat specific moldovenesc. Hanu Ancuței este locul de poveste unde regăsim bucătăria moldovenească autentică, în care se pune mult accentul pe produsele din zonă. După ce veți fi convinși de preparate, precum tocăniță de berbecuț cu legume, nelipsitele poale-n brâu și vinul roșu moldovenesc de la han, puteți cumpăra pentru casă, din Cămara Ancuței, dulcețuri, șerbeturi, zacuscă, plăcinte, cozonaci și multe alte bunătăți. Conform mărturisirilor făcute de către proprietar, se poate spune că Hanu Ancuței este un simbol al Moldovei, nu numai în ceea ce privește bucatele, cât arhitectura, designul, portul ospătarilor dar și muzica lăutarilor. Deci, în 2018 împlinind trei secole de existență, Hanu Ancuței este unul dintre cele mai vechi restaurante și hanuri din România, prin intermediul căruia mai putem lua contact cu obiceiuri și cutume strămoșești bine păstrate și puse în practică.

Aerul ancestral al zonei…

Hanu Ancuței dispune de 16 camere, dintre care 10 cu pat matrimonial, 4 camere cu pat simplu și 2 camere cu câte 2 paturi. Toate camerele transmit din ambianța creată în poveștile lui Sadoveanu, iar această atmosferă se menține în cinstea marelui povestitor, organizându-se anual  „Șezătoarea Literară Sadoveniană “, în prezența unui numeros public. La realizarea șezătorii, contribuie de la cei mai mici locuitori ai comunei ( copii de grădiniță, care prezintă fragmente dramatizate din  „Dumbrava minunată”), până la cei mai în vârstă, povestitori, fluierași, dansatori, care recrează atmosfera descrisă de Mihail Sadoveanu în capodopera sa  „Hanu Ancuței”.

Așadar, putem înțelege, că pe aici mai avem ceva șanse să apreciem cum trebuie, ceea ce ne poate da în continuare un semn despre prioritățile vieții de a fi om la drumul mare și de a vedea lucrurile bine împreună cu ceilalți.

Locuri falnice pe pâmânt moldovenesc

Pentru că tot am pătruns ceva în vremurile istorice, nu departe de aici ajungem la poalele Masivului Ceahlău, cel cu aspectul unei mari cetăți cu ziduri și metereze, iar deasupra cele două vârfuri. Așa că, se armonizează bine cu Cetatea Neamțului, care este una dintre cele mai impresionante cetăți din România și situată aproape de Târgul Neamț.

Cetatea Neamțului

Cetatea Neamțului făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe vremea lui Petru l și a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare, el dând dispoziție ca zidurile cetății să fie înălțate cu cicrca 6-7 m și să fie construite creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii.

O panoramă spre Ceahlău

Pe culmi înconjurat de valea Bistricioarei la nord, valea Bicazului la sud, valea Bistriței la est și văile Bistrei, Pinticului și Jidanului la vest, masivul Ceahlău este constituit dintr-un sistem de culmi dispuse radial, având altitudini ce variază între 1000 – 1300 m și care converg către cele două puncte mai înalte: Vârful Ocolașul Mare – 1907 m și Vârful Toaca – 1904 m.

Casa memorială Ion Creangă

În Humulești veți trece și pragul Casei Memoriale  „Ion Creangă”, unde vă așteaptă un muzeu prin care să puteți oferi copiilor șansa de a trăi ceva din poveștile îndrăgite de ei. Aici vor descoperi o bucurie în plus, care se va transforma într-o amintire plină de minunății.

Cascada Duruitoarea

Pe teritoriul județean Neamț forțele dezlănțuite ale naturii au creat un adevărat muzeu în aer liber, ale cărui exponate sunt peisajele unice și deosebit de spectaculoase, de-a dreptul fascinante.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului reprezintă o zonă geografică deosebit de pitorească din România siutată în partea centrală a Munților Hășmaș, în nord-estul țării în județele Neamț și Harhgita.

Material realizat de: Revista Casa de Vacanţă, din cadrul editurii Media Venture Publishing. Redactor Sef Marian Nistor.